Cuprins:
Ce este Educaţia Imaginativă?
Educaţia Imaginativă este un mod de a preda şi de a invăţa bazat pe angajarea activă a imaginaţiei celor care învaţă. Imaginaţia este abilitatea de a te gandi la ceea ce este posibil, intr-o maniera care nu este contransa de prezent şi nu este perceputa ca venind de la sine. Este abilitatea minţii de a "cauta", oferindu-ne posibilitatea de a trece dincolo de ceea ce am reusit deja să facem. Fără imaginaţia umană, nici o cultură a lumii nu ar arăta aşa cum arată în prezent şi nici un membru al ei nu ar putea să participe şi să contribuie la dezvoltarea ei.
Considerând faptul că deja sunt multe modele educaţionale, multe dintre ele fiind dezamăgitoare în planul punerii lor în practică, este firesc să iţi pui intrebarea ce oferă Educaţia Imaginativă în plus faţă de alte abordari. Unul dintre punctele tari este dat de faptul că ea se potriveste modului în care oamenii dobândesc cunoaşterea şi inţelegerea durabilă asupra lumii. Multe idei legate de educaţie se bazeaza pe noţiunile de stocare şi redare ("banca de date"), în care principala provocare pentru cel care invaţă este să stocheze mental cât mai multă informaţie posibil şi după aceea să fie capabil să redea acea informaţie atunci când este necesar. Educaţia este percepută totodată ca un proces al "liniilor de asamblare" în care principala provocare pentru cel care invaţă este să acumuleze progresiv unităţi de cunoaştere şi de competenţe.
Probabil ca cei mai multi dintre noi sunt familiari cu şcoli şi profesori care funcţioneaza pe sistemul "băncii de date"sau al "liniilor de asamblare". Unii copii reuşesc chiar să aibă succes la teste bazându-se pe acest tip de invăţare. Cu toate acestea, mulţi nu reusesc să aibă succes şi chiar cei care au rezultate bune nu reuşesc să păstreze informaţia şi cunoaşterea pentru mult timp: ea se evaporă rapid din memoria de lungă durată. De asemenea, este larg recunoscut faptul că este foarte dificil să aplici acest tip de cunoaştere pentru rezolvarea unor situaţii dificile sau provocări pe care le intâlnim în viaţa reala. Educaţia imaginativă incearcă să se adreseze acestui tip de probleme, generând o cunoaştere care este deopotriva flexibilă şi durabilă.
top
Cum imi pot reprezenta Educaţia Imaginativă?
Gandeşte-te la traseul copilului către maturitate (pentru cei mai multi copii, prin şcoala) ca la o urcare uşoară prin cinci zone ecologice. În fiecare zonă, copilul inţelege lumea în moduri diferite, fiecare tip de inţelegere bazându-se pe modul de inţelegere pe care l-a căpătat anterior. Sunt multe nume posibile pentru aceste zone, tot astfel cum pot fi mai multe sau mai puţine zone dacât cinci. Cele cinci prezentate aici au fost descrise de Dr. Kieran Egan, profesor de educaţie la Simon Fraser University, bazat pe diferitele moduri în care invăţăm să utilizam limbajul. El le-a denumit: Somatică, Mitologică, Romantică, Filosofică şi Ironică.
Procesul de ascensiune prin aceste cinci zone nu este egal şi nici inevitabil. Copiii nu dezvoltă în mod natural un mod de inţelegere la o anumita vârstă şi un alt mod de inţelegere la o altă vârstă. Toate modurile de inţelegere sunt strâns dependente de contextul cultural, de locul şi timpul în care se dezvoltă aceşti copii. Una dintre problemele pe care le prezinta abordarea educaţiei de tip "banca de date"sau "linie de asamblare" este, că nu cultivă foarte bine aceste tipuri de inţelegere şi învăţare ca şi cum copiii, în loc să urce cu propria lor viteza împreună cu ghizi răbdători şi îndrumători, ar fi aglomeraţi într-un autobuz cu liste de intrebari în mâini şi cu nasul lipit de geam ar incerca să inţeleaga peisajul care fuge prin faţa lor.
De asemenea, este important să inţelegem că aceste tipuri de inţelegere nu sunt total distincte unele de celelalte, la fel cum zonele ecologice se intrepătrund fără a avea o graniţă clar demarcată. Totodata, tipurile de inţelegere nu sunt clasificate ca fiind inferioare şi superioare, nefiind unele mai bune decât altele. Fiecare tip de inţelegere aduce noi aptitudini, dar acestea funcţioneaza mult mai bine dacă sunt combinate cu aptitudinile anterioare decât în cazul în care cele noi le înlocuiesc complet pe cele vechi. în Educaţia Imaginativă provocarea nu este reprezentată numai de stapânirea noilor mijloace de inţelegere a lumii, dar totodată capacitatea de a nu uita sau pierde vechile mijloace! Chiar dacă, la varste diferite să u în fata unor să rcini specifice unele tipuri de inţelegere sunt utilizate mai mult decat altele, în viata de zi cu zi utilizăm foarte rar numai un singur tip de instrumente pentru a construi semnificaţii (tot astfel cum foarte rar construim un obiect folosind o singura unealta).
In povestea pe care o construim aici, a călătoriei unui copil, ceea ce ajută copilul să treacă dintr-o zonă intr-alta este achiziţia diferitelor mijloace lingvistice. Toţi copiii incep în zona Somatica şi progreseaza spre zona Mitologică odata cu achiziţionarea limbajului verbal. Dupa aceasta, povestea diferă mult de la un copil la altul. În culturile moderne, occidentale, copiii sunt mai degrabă brusc azvârliţi în zona Romantica cu expunerea la produsele alfabetizării de masă, inclusiv cu impactul media în care inclusiv televiziunea este influenţată în mod direct de cuvântul scris. În şcoală, aceeaşi copii sunt expusi foarte devreme produselor gândirii din zona Filosofică, care intrepătrund manualele şi curriculumul. În acest punct al vieţii lor, copiii nu au timpul sau experienţa necesara pentru o inţelegere imaginativă profundă a acestor forme de limbaj; unii, inclusiv copiii din culturi foarte diferite, pot găsi aceste forme de exprimare atât de lipsite de sens încât adoptă o profundă detaşare faţă de întregul proces de învăţământ formal (in general în jurul vârstei de noua sau zece ani).
Educaţia imaginativă prezinta o viziune alternativă asupra a ceea ce educaţia ar putea şi ar trebui să fie. Relevă că aproape orice temă şi subiect poate fi făcut interesant şi semnificativ aproape la orice vârstă şi nivel de dezvoltare. Dar asta presupune o profundă regândire a predării şi învăţării. Pentru ca profesorii să poată utiliza acest model trebuie ca ei să işi dezvolte capacitatea de a contrui şi reconstrui inţelesul împreună cu elevii lor. Cadrele didactice care au predat în acest mod - indiferent de nivelul de şcolarizare la care predau - au remarcat faptul că acest model schimbă întregul mediu de invăţare. Schimbă ceea ce predau şi modul în care predau, dar schimbă totodata şi modul în care gândesc ei procesul de invăţare.
In loc de a reprezenta Educaţia Imaginativă ca pe o simplaăcălătorie liniară, sau ca pe un mozaic cu piese multiple, unde ne putem concentra pe rând şi separat asupra fiecărei piese, este poate mai bine să ne reprezentăm Educaţia Imaginativă ca fiind o hologramă. Dacă o holograma este spartă în bucati, fiecare bucată va conţine o imagine a întregului.
Inţelegerea Somatică
Inţelegerea Somatica este corporala, fizică, este un tip de inţelegere tactilă.
Corpul copilului, modul în care se mişcă în spatiu şi modul în care se relaţionează cu obiectele şi persoanele pe care le găseşte în acest spaţiu sunt mijloacele primare, primele moduri de inţelegere şi semnificare a experienţei. Auzul, văzul, simţul şi mirosul oferă copilului informaţii despre propriul corp şi despre mediul inconjurător cu care interacţionează. Deopotrivă, dincolo de aceste experienţe directe de tip senzoriomotor, copilul din stadiul pre-lingvistic devine familar cu balansul, miscarea, elasticitatea, durerea, placerea, viteza, distanta şi altele de acest tip tot prin intermediul corpului său.
Educaţia imaginativă admite importanţa acestui tip de inţelegere pentru dezvoltarea copilului; de asemenea, subliniază efortul necesar pentru a o imbogăţi pe măsură ce copilul creşte. Pe măsura ce alte tipuri de inţelegere sunt dezvoltate, poate fi o mare provocare să se menţină controlul asupra propriului corp şi a simţurilor. Atunci când vedem ca cineva nu stie "cum să fie atent la corpul lui" să u ca cineva a devenit "deconectat de propriul corp" ne referim la pierderea inţelegerii Somatice a lumii. Rezultatul poate fi izolarea individului faşă de domeniile experientei care sunt necesare ca imaginaţia să funcţioneze bine, asa cum bine stiu poeţii şi artisţii.
Exemplu
Multi părinţi şi profesori au avut surpriza să observe că din primii ani de viata copiii asculta cu atenţie poveşti care sunt mult prea dificile pentru a fi inţelese la această vârstă fragedă şi acest lucru se aplica chiar şi în cazul poveştilor în limbi străine, pe care nu le cunosc. Chiar şi când copilul este prea mic pentru a descifra sensul şi semnificaţiile poveştii, pentru ca limbajul utilizat este abstract şi complex sau/şi structura poveştii este foarte complicată sau/şi temele sunt total nefamiliare, copilul pare a se bucura de poveste. Deci de ce se bucura copilul ca i se spune aceasta poveste şi cum procesează el experienţa aceasta?
Copilul se relaţionează la schimbările din volumul şi tonalitatea vocii, la sonoritatea cuvintelor, la ritmul sunetelor. Copilul se raportează la expresia feţei povestitorului şi la gesturile lui, la ritmul respiraţiei, la bătăile inimii, la căldura şi mirosul celui/celei care spune povestea. Pentru aceste cazuri, este evident ca principalul mijloc folosit de copil pentru a savura experienţa este nivelul senzorial, propriul lui corp. Copilul dezvolta un mod somatic de interpretare a povesţii sau a cântecului, în bucuria sau modul protector în care ii sunt transmise. Aceste inţelegeri intruchipate ale acestui set de sentimente ii rămân copilului ca un fundament de trecere la modurile ulterioare de utilizare şi interpretare a limbajului.
top
Inţelegerea Mitologică
Inţelegerea Mitologica este tranziţia spre limbajul verbal prin care inţelegerea umana devine distinctă fata de toate celelalte specii. Este învăţarea modului prin care se dă un inţeles lumii inconjurătoare nu prin internediul experienţei directe, dar prin intermediul sunetelor convenţionalizate care evocă şi amestecă experientele în moduri noi, ceea ce reprezintă un salt extraordinar - un salt propulsat şi stimulat de imaginaţie. Termenul "mitic", de la grecescul "mythos" (poveste, povestire) este ales pentru a sublinia o caracteristica extraordinară a limbajului verbal: povestirea reprezinta structura principală pentru comunicare. Povestirile nu numai că organizează conţinuturile, dar guverneaza şi sentimentele noastre legate de aceste conţinuturi: de aceea rămân în memorie. La un nivel şi mai detaliat se pot identifica anumite caracteristici care fac poveştile să aiba acest caracter memorabil, chiar dacă nu sunt toate prezente intr-o singură poveste. În timp ce copilul urca spre zona Mitologica, el poate fi ajutat să obţina un control mai profund asupra acestor mijloace, care vor rămâne ca un bun fundament pentru mai târziu.
Structurarea Binara
Structurarea binară ne ajută să organizam experienţa prin intermediul tensiunii dintre două contrarii. În multe basme, de pildă, lupta dintre personajele bune şi cele rele este principiul central de organizare prin care se da sens povestirii. Pe măsură ce inţelegerea Mitologica avanseaza, contrariile binare simple sunt mediate de mai multe calităţi intermediare: între fierbinte şi rece poate fi identificat cald, apoi căldut, răcoros şi aşa mai departe. Cel care determină această caracteristică de eficienţă profunda a povestirii este contrastul acut, angajant afectiv, intre extreme. Desigur, opoziţii binare ca bine/rău, activ/pasiv şi masculin/feminin sunt principii de organizare oarecum primitive şi este important să invăţăm multitudinea de nuanţe de gri pe care le intâlnim între alb şi negru. Opoziţiile binare sunt moduri de semnificare, dar în procesul de construire a semnificaţiiloe aceste contraste trebuie mediate.
Fantezia
Povestirea nu numai că oferă organizare şi dinamica lumii experienţelor, dar oferă şi căile de explorare dincolo de limitele anterioare. Pentru a reflecta la contrastul dintre viaţă şi moarte inventăm fantome. Pentru a reflecta la contrastul dintre natură şi cultură inventăm animale şi plante vorbitoare. Pentru a reflecta la contrastul dintre oameni şi animale inventăm sirene şi balauri. Aceste constructe imaginative ne ofera posibilitatea de a sonda şi extinde inţelegerea noastră asupra lumii, personificând abstracte, identificând conexiuni aleatoare şi discrepante.
Metafora
Asociată indeaproape cu fantezia intîlnim metafora, care poate fi centrul limbajului. În procesul de invăţare a vorbirii, copiii adună în mod inconştient un stoc uriaş de proiecţii metaforice. Acesta poate fi considerat ca un mijloc "si dacă": când spunem, de pilda, că soarele ne "zâmbeşte" vorbim de soare ca şi cum ar fi o persoană. Copiii de cinci sau şase ani sunt capabili să inventeze metafore care depăşesc cu mult ceea ce pot să ofere de regula adulţii.
Rima şi Ritm
Natura specifică a limbajului verbal ii ofera calităţile superioare de utilizare ca instrument şi mijloc imaginativ. Rima şi ritmul sunt trăsăturile caracteristice construite pe baza inţelegerii Somatice. Ele sunt utilizate pentru a crea moduri de facilitate a memorării poveştilor. Cantecele şi poemele, care formează o parte importantă a literaturii pentru copii, datorează foarte mult puterii fizice şi estetice pe care o exercită prin recitarea lor.
top
Inţelegerea Romantică
Explorarea limitelor şi extremelor
Limitele şi extremele oferă un principiu organizator de bază pentru inţelegerea Romantică. Explorarea limitelor şi extremelor ofera logică limitelor între care ne înscriem pentru a găsi semnificaţia experienţelor noastre: nu sunt numai limitele realitaţii inconjurătoare, dar sunt totodata limitele acţiunilor pe care le poate intreprinde omul în cadrul acestei realităti. Un copil aflat în zona Romantica va devora Cartea Recordurilor, va compune poveşti despre dinozauri şi călătorii spaţiale, va petrece ore intregi schimbând timbre şi cărţi poştale - totul în sprijinul evaluării a ceea ce este familiar faţă de ceea ce este posibil.
Identificarea cu Eroi şi Eroine
Eroii şi eroinele arată ca oamenii şi nu trăiesc numai cu constrângeri, relevând faptul că uneori oamenii reuşesc să depăşească aceste constrângeri.Identificarea cu oameni care sunt exemplari prin curaj sau compasiune, dragoste şi tărie de caracter, ingenuitate sau smerenie, este o componenta importantă a inţelegerii Romantice.
top
Inţelegerea Filosofică
Limbajul scris, desigur, poate fi utilizat în mai multe scopuri; este utilizat şi pentru dezvoltarea unei inţelegeri sistematice asupra lumii care propulsează copilul spre zona intelegerii Filosofice. Termenul "filosofic" este derivat din grecescul filosofia, care provine din "filos" şi "sophia" (tradus ca 'dragostea de cunoaştere'). Gândirea filosofica se concentrează pe conexiunile dintre lucruri, observarea legilor, teoriilor şi scopurilor mai largi, cum ar fi de pildă legarea fenomenelor şi experienţelor anterior separate. Una dintre cele mai importante legături este cea dintre individ şi lume. Inţelegerea Romantică a sinelui ca fiind separat de, dar implicat în lume primeşte acum o explicaţie Filosofică.
Generalizarea este centrala pentru inţelegerea Filosofică: este căutarea unui nou principiu organizator pentru a găsi logica multitudinii de experienţe prin care adolescentul işi lărgeste orizonturile. Ceea ce necesită ingrijire şi atenţie la acest nivel este stimularea impulsului de a compara generalizările cu aspectele particulare concrete. Dacă inţelegerea Romantica riscă trivializarea, inţelegerea Filosofica riscă alunecarea spre o declarare dogmatica a Adevarului. Acest risc poate să fie considerabil mai ridicat dacă formele anterioare de inţelegere, Somatică, Mitologică şi Romantică sunt lăsate la o parte pentru căutarea cunoştintelor abstracte.
top
Inţelegerea Ironică
Marea atracţie pe care o reprezintă inţelegerea Filosofică este dată de faptul ca explică în sfârşit complet lumea în care au trait elevii primii lor cincisprezece sau douăzeci de ani de viaţa. Dacă acest tip de inţelegere este bine dezvoltat (este de notat că în prezent este bine dezvoltat numai de cîţiva) este posibil ca un individ să mearga mai departe, împotriva limitelor gândirii teoretice, sistematice şi a iluziei că acest tip de limbaj poate surprinde tot ceea ce este cu adevarat important despre lume. Realizând aceasta, individul porneşte spre înţelegerea Ironică. Etimologia cuvantului Ironia se găseşte în grecescul ( eironeia ) ce insemna ignoranţă jucată, provenind din eiron, a disimula, a se preface. Socrate, cel mai faimos clasic ironic, profesa ignoranţa, dar a fost acuzat ca îşi juca teatral această ignoranţă numai ca pe un dispozitiv retoric menit metodei socratice de chestionare. În prezent, ironia se referă în mod general la utilizarea cuvintelor pentru a exprima ceva diferit deşi deseori contrar sensului lor literal.
Inţelegerea Ironica aduce o oarecare transparenţă sau calitate reflectivă. Atunci când o utilizăm împreună cu alte tipuri de inţelegere, conferim sens experienţei noastre şi totodată devenim conştienţi de faptul că acest sens este construit de noi inşine şi nu există "undeva" intr-o presupusă lume obiectivă.O inţelegere Ironica a lumii ne relevă faptul că modul în care inţelegem lumea este dependent de perspectiva noastra istorică şi culturală. Cu toate ca aceasta poate duce la dezamăgire şi chiar cinism, este şi o alternativă pozitivă care aduce lipsa de griji şi bucuria vieţii, sesizarea umorului legat de tot ceea ce ne inconjoară. Oamenii care şi-au dezvoltat inţelegerea ironică sunt capabili nu numai să susţina o anumită poziţie legată de o problemă specifică, dar să înţeleagă şi motivele pentru care sustin aceasta poziţie, motivele pentru care alţii nu sunt de acord cu ea şi poate să impărtaşească viziunea lor ironica asupra situaţiei. Tendinţa generalizantă a gândirii Filosofice este aici autoreflexivă şi identifică fiecare generalizare şi fiecare abstractizare din contextul uman din care a apărut.
